E-n cameră-ntuneric des
Tatăl meu doarme, eu veghez.

La lumânare chipu-amar
Al mortului e ca de var.

Bâzâie muște, în miros de flori
Ascult tăcut, nesimțitor.

La ușă vântul bate-abia.
Cu clinchet se deschide ea.

Și-afară freamătă un lan,
Pe cer scrâșnește soarele avan.

De fructe pom și tufă-n jos se-ntind,
Păsări și fluturi trec prin aer vâjâind.

Cosesc țăranii pe ogor
În liniștea amiezii-adânci de zor.

O cruce mortului îi pun
Și pașii în verziș mi-apun.



Traducere Mihail Nemeș