între mine și mine este un loc viran
acolo îngrop trupurile iubitelor pe
care nu le-am uneori melancolia trece
în halat și papuci de spital are mănuși
chirurgicale și instrumente pentru prele
vat organe precis va găsi un ficat pe
care l-am mângâiat un mușchi un zâmbet o
venă pentru un transplant în poem melan
colia se plânge că iar e de gardă în
noaptea de înviere când toate poemele
din lume se ridică din praful uitării și
ca niște zombi își caută autorii pe străzi
printre blocuri le aud cum vorbesc într-o
limbă străină ajutor ajutor strigă o parte
din mine vom fi înghițiți de cuvinte alerg
urmărit de vinovăție și frică spre buncărul
antiatomic de fapt o groapă întunecoasă și
strâmtă în care abia încap munții cu zăpezi
și tot ce am mai adunat în cei 40 de ani
de rătăciri prin deșert privesc ceasul
care îmi ruginește pe piept e noapte
noaptea lungă a învierii