cerul scotea din negrul îndrăznețului mâine
un colț
împăturit cu grija nașterii noastre
fratele meu de țărână și apă
după mii de ani
ridică privirea spre boltă
animalele născute înainte de paște
și
doicile știu acest lucru
numărul personal cere un umăr de sprijin
generațiilor viitoare
mintea face pasul spre lumina dintâi
am toate motivele să trăiesc cu încetinitorul
printre vase de sare
coada unui rechin despică orizontul
până la rozul suav al vinului dat pe deasupra
degetele împletesc împotriva uitării
ți-am tăiat în jurul sânului drept -
înțepător de smochine
să nu simți dulcele otrăvitor
precum
respectul meu promis ușilor rămase închise