Ivan, dragul meu,
cum este viața ta?
ce face sufletul, sufletul tău, Ivan, cât taigaua de mare,
tulburat, neliniștit ca un pelerin fără duhovnic
curat ca zăpada de început de an
distanța dintre sufletul tău, Ivan, și inimile noastre
este exact distanța dintre kazacioc și Teatrul Bolshoi
adică exact o bătaie de inimă îndrăgostită
exact cât durează dezlipirea genelor de pe obraz
atât cât să intre un snop de lumină
până în locul unde păstrez primele amintiri
dragul meu John,
tu nu mai simți decât un fel de greutate în piept
și mai simți inima ta înălțându-se un pic
atunci când cerul la răsărit se îmbracă în mii de culori
amestecate în sufletul tău
John, doar pe obrazul tău canioanele
își găsesc rostul lor de adâncimi
direct proporționale cu dorul
despre care nici măcar nu ai auzit vreodată
dar pe care îl cunoști prea bine
și poate că de fapt te cheamă Jean sau Giovanni,
sau Juan sau Yannis sau Johannes
sau poate că avem cu toții alte și alte nume
dar a rămas stabilit așa din trecutul în care
răutatea și viclenia s-au mutat pe Pământ
din poveștile pe care nimeni nu le mai știe, nimeni
și toate blestemele au căzut ca o ploaie rea
Ivan, dragul meu, și tu, Giovanni, și tu, Ioane,
știți voi ce ploaie rea și vicleană
ne cade pe umeri, pe granițe și pe cele câteva zile rămase
iar nume după nume vor fi strânse laolaltă în strălucirea mileniului
după care vom fi cu toții uitați pe pământ