Când razele-ți trezesc pământul
Zâmbesc și eu în taina dimineții
Și în stupoarea-ți vasta nu aflu nicidecum cuvântul
Să spun eu adormite-i lumi de frumusețea vieții,

La pas cu tine mă strecor
Și ies tiptil din umbra camerei sinistre
Să nu mai fiu doar un decor
Fragment cioplit cu gânduri ușor ilustre,

Vreau chipu-mi încălzit de a ta iubire
Să-l porți pe raze până-n infinit
Unde lumina curge cu orbire
Și-ntr-un sfârșit mi-e sufletul hrănit,

Să cad apoi în veșnica tăcere
Uitată în visul contopit cu cerul
În vie strălucire lipsit de timpuri efemere
Rămân să zbor avid eu cu eterul.