Tu erai prințul meu de ceară
Ce-n zorii dimineții se topea
Dar revenea în fiecare seară,
Și mă făcea să cred că mă iubea.

Din jurăminte ai făcut risipă
Dar nu ai înțeles că într-o zi
Se poate rupe-a dragostei aripă,
Și-atunci regretele vor fi târzii.

Cât te-am iubit, doar amintirea ştie,
Dar jur că în curând te voi uita,
Îmi era sufletu-ntr-o colivie,
Iar dragostea în gratii se zbătea.

Și vara-n care doruri te-așteptau,
Cu disperări ce m-au uscat de tot,
S-a prefăcut în ger și nu mai vreau,
Să mă împiedic de-al minciunii ciot!

Din tot ce a fost nimic nu mă mai doare
Cenușa amintirii-o risipesc,
Și voi uita a dorului tumoare
Pe strada-n care, îngerii zambesc.

autor
Dorina Omota
09.11.2017

Din volumul de versuri:
Mai plâng o lacrimă și plec