Mă trezesc în toiul nopții, iar în patul meu e marea.
Din adânc peștii mă strigă să-mi dezvăluie-un secret.
Fantomaticele valuri marea palidă le-mprăștie,
Roșii ochi pe ceru-aprins mă privesc înțepeniți.
Și ei strigă și gravează cerul în venin părelnic
Ce cade ca printr-o ploaie în marea tulburată.
Mă feresc de el, dar mă înec în apa mării viciată
și mă scufund,
și mă evapor,
și sunt una cu otrava.