agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-05-09 | |
de fiecare dată când mă trezesc îmi repet
nicio zi nu se termină așa cum începe și niciun om nu moare după cum a trăit așa cum s-ar cuveni uneori ziua începe când întunericul înțarcă lumina în parc un bătrân mă roagă îngrijorat să mă uit la părul lui a simțit o atingere poate o pasăre-n zbor și-a făcut nevoile poate o picătură de apă are programare la medic și n-ar vrea să se facă de râs zâmbesc mă uit la el și-i spun doar o picătură de apă printre hidrobicicletele trase la mal bătrânul dispare ca un cărăbuș scăpat din morișcă seara trec pe lângă zidul meu preferat alma 1999-2014 scris cu fum de lumânare și un fel de mormânt din bucăți de șindrilă și cărămizi o lumânare aprinsă mereu de crăciun un brăduț mi-am imaginat-o pe alma în fel și chip o adolescentă care s-a sinucis ori s-a înecat sau a murit dând naștere unui prunc uneori m-am gândit să las o scrisoare pentru cei care au grijă de ea dar tocmai citisem despre pisica lui schrödinger și-mi spuneam că-i mai bine să nu știu nimic seara tristețea vine tiptil când lângă zidul meu preferat dau peste un tânăr care verifică lumânarea și-mi spune că alma a fost un shar pei noaptea las capul în pernă ca și cum l-aș lăsa între coapsele tale respir peste pubisul tău și pubisul tău o ia razna ca puful de plop alteori ziua începe când lumina alungă întunericul ca pe zarafii din templu în stația de autobuz văd un mic animal cățărat pe bordură la început cred că-i un șobolan când mă apropii îmi dau seama că-i un arici brusc mi se face bine existența lui îmi face bine de când locuiesc în acest oraș n-am mai văzut alte viețuitoare în afară de oameni seara tristețea vine șoptit când îmi spun că moartea ar trebui să însemne ceva nu știu ce să ne schimbe felul în care vom arăta ca atunci când se schimbă sângele după ce faci sex prima oară dar tot ce văd sunt numai oameni care-și duc morții pe buze cum duce în cioc pentru cuib pasărea soarelui fire de iarbă noaptea lași capul în pernă ca și cum l-ai lăsa între coapsele mele respiri ușor și coapsele mele o iau razna ca o coloană de alevini hăituiți de ciclide
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate