Viața ce pulsează-n jur
încă o dată mă doboară!
Instinctual ochii-i închid
și mă feresc
de tot ce mă-nconjoară.

Inutil în noapte strig!
Ecou metalic si străin
se-ntoarce în mine disperat
rănindu-mi adâncurile,
confirmându-mi angoasele.

Zi după zi mă-ntreb:
azi,
ce-am s-aleg?
Liniștea tuturor
în schimbul tăcerii mele?

Cuvinte imperfecte
am să le-ngrop
adânc
sub muntele
de ironie a sorții.