agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-05-22 | |
să nu regreți, aici totul e cum nu se poate de bine
plouă târziu și m-am lepădat, nu auzi nici țipenie, cocoșii sunt pietrificați și tot ce curge e amintirea lor că puteau vesti răsăritul a fost foarte simplu: m-am întrebat, privindu-mă cu ochii tuturor acelora care s-au alintat că mi-au fost iubite, muguri și carne de tun în nopțile în care atât de mult m-am înstrăinat, te lepezi, am repetat, mă lepăd și ce te acoperă câte fâșii de tristețe și amintiri din care ai fugit câte alte nimicuri, cum stăm amândoi, fiecare la câte un capăt tu - de răcoare eu - de plictis stratul tău de epidermă acoperă stratul meu de neliniște cu felul acela de complicitate care poate exista între vrăbii și ulii, între lupi și caii sălbatici eșuați pe grinduri apoi s-a deschis un zid și o altă femeie, tot un fel de iubită, cu mult mai tainică pe care am ținut-o ascunsă acolo printre mucegaiuri și iedere, printre piroane și grinzi, mi-a întins o monedă legată în colțul unei batiste, mortule, mi-a zâmbit, ce duhoare emană carnea ta numai fum și leșie numai dragoste un fel de gingășie de care, iată, nu te mai saturi cum te perinzi prin văi în care nu tu ai fost cel care plânge nu tu ai fost cel care era așteptat, nu tu erai cel care putea respira să nu regreți, cel care atât de bine știe să plece e singurul care poate supraviețui
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate