Copil cu părul brun. În frig de seară
Un pas alungă flăcări negre-n ramă
De aurie floare-a-soarelui; coboară
Jivină pe-așternuturi de aramă.

De os, o umbră peste-oglindă piere,
Din ruje-albastre-ncet tăcere apare,
O gură roșie, pecete de mistere,
Lucesc ochi negri din arțaru-n care

Teribilă roșeață te orbește.
Un trup a părăsit pereții, blândul,
Splendoare-albastră ce-n amurg sfârșește.
Alene zăngăne-n străzi goale vântul.

La geam deschis se sting lin ore ale
Iubitului. Semeții nori în larguri
Se țin de-a singuraticului cale,
De-argint, privirea cade-n brune parcuri.

Atinge mâini a ploii sumbră-urnire.
Un duh pios în transparență-nvie
zbor negrăit de păsări, întâlnire
Cu muribunzi; ani grei or să fie.



Traducere Mihail Nemeș