agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-06-01 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Există-o lumină pe care vântul a stins-o. Există un han de câmpie de care-un bețiv se desparte după-amiaza. Există o vie arsă și neagră, cu găuri în care păianjenii-mișună. Există-o-ncăpere pe care-au spoit-o cu lapte. Mort e nebunul. Există o insulă-n Mările Sudului Într-ntâmpinarea Zeului-Soare. Bat tobele. Bărbații se-ncing în războinice dansuri. Femeile-și leagănă șoldurile-n flori de foc și liane Când marea e-n cântec. O, paradisul nostru pierdut. Din codrii de aur nimfele-au plecat. Se face-nmormântarea străinului; ploaia, atunci, se stârneștește-n sclipiri. Fiul lui Pan ia-nfățișarea unui terasier, Dormind la amiază pe-asfaltul încins. Există-ntr-o curte fetițe-mbrăcate sfâșietor de sărac. Există odăi răsunând de sonate și-acorduri. Există umbre ce-n brațe se strâng înaintea unei oarbe oglinzi. Convalescenți se-ncălzesc la fereastra spitalului. Pe canal în sus un vapor alb transportă molimi sângeroase. Sora străină se-arată din nou în coșmarele unuia. În aluniș odihnindu-se, ea se joacă cu stelele lui. Studentul, ce poate-i un dublu al său, o privește-ndelung prin fereastră. În urmă-i stă fratele mort. În negura camerei lucruri ciudate vor să umble prin fața lui. În roșii hiacinturi pălește-apariția tinerei infirmiere. E seară-n grădină. Se zbat liliecii de-a valma prin galeria boltită. Copiii portarului joaca și-o lasă și caută aurul cerului. Există un nor ce se-mprăștie. În frunziș grădinarul se spânzură . Brune și-albastre culori se întunecă-n seră. Există pieirea spre care suntem mânați. Unde zăceau morții de ieri, se-ntristează îngeri cu albe aripi zdrobite. Sub stejari rătăcesc demoni cu frunți arzătoare. Tac în ținut mlăștinos vegetații trecute. Există un Zeu al vântului-șoaptă ce părăsește tristele locuri. Moarte-s bisericile, viermii se cuibăresc în firide. Vara a pârjolit grânele. Păstorii departe-au plecat. Pe unde întruna cutreieri atingi o viață ce-a fost. Goi, pomii și morile umblă în vântul de seară. Noaptea ridică-n orașul distrus negre corturi. Ce deșărtăciune e totul! Traducere Mihail Nemeș
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate