bat clopote-n biserici goale
pe unde-or fi acum enoriașii
de dorul lor înlăcrimați
coboară din icoane să se roage sfinții

nu se mai aude ciripit
peste tăpșanele despădurite
degeaba plânge miorița
pierdută-i turma dacă moare baciul

unde e larma de copii
pe coșuri nu mai iese fumul
a înghețat până și vântul
prin satele tot mai pustii

în cimitire părăsite
înțelenește glia peste mormintele uitate
și-n gol privesc strămoșii
căci nu mai vine nici-o lumânare

bejania ce boală nemiloasă
ucide poporul ăsta multimilenar
e vai de-acei care n-au învățat
să-și recunoască printre ei eroul

se-apropie un nou crăciun
și aurește glonțul în trupul de martir
dar cine să mai nască pruncul
când mamele-s plecate la căpșuni