cunoașterea luminii umbre strigă,
spre Domnul rugăciune-n penitențe...
infern de vorbe vis îmbracă-n zdrențe
pe când de nuntă-n veci îți dau verigă.

iubindu-ne sub clipelor esențe,
sub lacrimi moi de timp ce zori irigă
ci-n rouă taine-amorul ne exigă
în miezul simplei noastre existențe.

adorm la tine sub sprânceana deasă
zidind în urmă veghe-n stih puțin
de sub crepuscul dimineți să iasă.

iar slava toată sfinții toți o țin
să nu se surpe de cu zbor, mireasă
pe buza ta cuvânt pe-oglinzi devin.