agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-06-11 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Recunosc: Mi-e frică Și nu-mi place să zbor Cu avionul. Dar zbor. Nu-mi place. În primul rând, Pentru că Mi se înregistrează numele În pomelnicul aerogării. Nu-mi place, pe urmă, Cureaua Care mă leagă de scaun. Nici stewardesa Care zâmbește la toți Automat, Nici bomboanele Care vor să-mi îndulcească Gustul amar din gură. Cu cât mai iute zburăm, Cu-atât mai departe-mi rămân Copiii, femeia iubită, Pământul matern. Nu-mi place vecinul Care fosăie de-o jumătate de oră Deasupra unui pion. Prin geamul rotund Îmi cercetez pământul Ca un spion. Ca un spion Mi-aș da drumul jos cu parașuta, Să mă anin de crengile stejarului Lui Ștefan cel Mare, S-alerge copiii Cu pistoale de lemn Și, bucuroși, să se mire, Recunoscându-și poetul lor. Plaiule, tu, plaiule – Veșnică temă a mea! Temă, care în avion N-aș putea s-o frământ, Pentru că tot timpul cât zbor Mă rog să ajung cu bine jos Pe pământ.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate