locuiești într-o clipă de ieri
ploaia amintirii și-a ridicat fustele și plouă cu bucățele de timp
mâine își va aduce aminte de azi

fântâna sânului tău rostește alb sub cuvinte
eu n-am a face,
înmormântez rugăciunea în cer
într-o vreme pitită sub eternitate

spălându-mi apele duhului de noroaie,
de aluviuni de cuget, spre a nu cerceta pe Dumnezeu
multul tău e un puțin,
între tine și mine aerul e țesut cu șoaptă
în zborul îngerului între noi
în mine oglindită ești, ești icoană