alergi pe urme umbrelor divine
iar Dumnezeu te-mbracă-n frumusețe
femeie cu privirile-ndrăznețe
în timpul care trece, este, vine

când îngerului rar îi dai binețe
zăcând a ta tristețe în ruine
și lacrimi porți a hazuri genuine
în ochii tăi, abis de seninețe

să te mai scriu, îmi pare vorba goală
și fără al zeirii înțeles,
un bici pe cruce, din zadar cules,
te-aduce-aminte din visări de smoală

pe gând e fum și viața e o pipă
în cugetul ce spre vecie țipă