am rămas ancorat într-un secol trecut
prezentul se-ascunde prin oculte idei
viitor nu mai e, doar minutul acut
și-un apus infinit printre tei

erai dulce ca apa în vremea de sete
ca sărutul de plecare într-un amurg
ca strugurii negri serviți la ospețe
ca fecioara răpită pe-un murg

te-așteptam într-un veac de iluzii arzând
într-o vară în care mor toți copacii
vedeam ultima oară doi plopi fremătând
și pământul cu toți săracii

mă rugai niște umbre de păsări s-ascult
erai o vioară în trup de femeie
îmi spuneai că o vară durează mai mult
că iubirea e doar o idee