1.

Plouă... cad caisele-n livadă...

un copil aruncă lumini albastre în port
te caut
catargele sunt cruci mișcătoare
miroși a țărm
şi-a dragoste

un violonist
cântă între ziduri
tu plătești
apoi înșiri cuminte fotografii
treziri şi mulţi fluturi


fotografiile tale sunt alb negru
m-ai țintuit la fereastră
ca pe-un fluture în insectar
văd stradela boschetarilor romantici
îți povestesc uneori despre ei
tu zâmbești
ridici din umeri și întrevezi lumi
n-ai avut niciodată curajul să privești în jos

2.

când iubirile au înlocuit nălucirile și plăsmuirile
în haina nouă s-a îmbrăcat dragostea
doi copii aleargă cu zmeul
strigând la ferestrele noastre



azi mi-a ieşit în cale prima bufniţă
am mers cu ea la salcia poetului
în scorbură n-am găsit nimic
ariciul fugise

ceva
ca o vrajă
pluteşte pe ţărmul acesta înalt
cărarea coborâtoare spre mare
a făcut ramuri
ca un arbore
cu ramurile-n mare
şi rădăcinile-n cer

toţi fluturii de la sălcii
anul acesta au nuntit
aşa de frumos
i-am auzit cântând
pe luna plină
şi când din lună
n-a mai rămas
decât o paranteză
au făcut şi ei o noapte lungă

străveziu este muntele acum
în spatele lui este marea
după logodna cu Infinitul
începi să simți
nedefinită
şi plină de viață
aripa gândului
zborul ei neîntrerupt

când s-a arătat martora
iară
şi-a început să crească
ea
luna
făcuse ogradă nouă
pentru casa de pe plajă

3.

zestrea ta
omule
fă-o să fie
atât cât este
și încă ceva
scară interioară
cu multe trepte
care urcă
sau coboară
ca tot zborul gândului
să fie
întotdeauna viu
și apăsat
pe realitatea imaginarului
din care
doar gura paharului
este cercul perfect
pe care așteaptă ea
bila albastră
care-n curând
se va rostogoli
pe linia vieții

4.

de câte ori ţi se năzăresc lumi
în spatele limanurilor
se nasc decorul şi corul
în zboruri transparente
cântecul şi lătratul de câine


întâmplările-s cele care sunt să fie
sub umbrela albastră a cerului
pe care norii alunecă
picătură cu picătură
la rădăcina crescută din piatră

pietrele noastre de hotar
fâșii de pământ
între ape


5.

nu pierdem nimic
decât
cel mult
o iluzie

eu și geamănul meu
de când mă știu
înălțăm același zmeu

se aşterne blând seara
mai pun câte o piatră pe scară
să pot urca iară
spre vară

Plouă... cad frunze şi gânduri pe rând...


Constanţa, Vineri, 21 iunie, 2019
(Solstiţiu de vară)