Poetul intră în altar
de la jumătatea distanței
diavolul se potrivește cu mantia stacojie
respectuos
Dumnezeu așteaptă dintr-un nor de hârtie
supus greșelii
mă ridic la ambele imnuri

cărăbușii de aur inspiră ploaia să lovească târziu
cât am iubit o străină pământul m-a spus
primului străin venit
să dărâme ușorii

iubirea se ține dreaptă în zăduful zilei
precum carnea mea tare
dacă nu o să primești scrisori să nu-ți fie teamă
înseamnă că timpul
a fost mai puternic

doamna de argint îmi bântuie casa
rinichii și inima
călăresc împreună
să coste oricât
cuvântul ce însoțește aburul promis să fie trup
până când moartea va despărți
uscatul de ape
limba de minte
buzele de șoapte
e absorbit de mândrie

din bucatele fine trag chibritul mai lung
decât focul ținut între pietre
mă simt împărat în hainele luate de-acasă
pe vremea când fiecare făcea după cum credea că e drept
înaintea Lui
am pretins două mulsori și un tuns de mioare
să dau curs amenințărilor firii

pe cine să ucid mai întâi
pe cel care crede în spectacolul lumii
sau pe cel ce- mi umple paharul
prințul de spade.