agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-07-01 | |
parodie după Dragoste cu ferestre deschise
de Camelia Florescu Cu pleoapele de plumb întredeschise Cu ochii roşii de motan castrat Îmi amintesc atâtea uşi închise Pe care-n frigul crunt le-am încercat Cu mutra mea de beţivan notoriu În parcul nostru vechi, bătând poteci, Îmi amintesc c-am fost un peremtoriu Îndrăgostit de busturile reci Umblând ca un năuc sub felinare Am dat de-un club cu uşi deschise larg Şi-mi amintesc un tip chiar la intrare Strigând aprins: - Hai, valea, că te sparg! Iar până-am susurat eu trei cuvinte Am şi-ncasat în spate un picior De-mi amintesc c-am stat un timp cuminte Pe un carton uitat de-un cerşetor Când ceasul turlei a bătut deodată, C-un junghi în spate-nfipt ca un cuţit M-am ridicat cu-o faţă-ngrijorată Să n-am prin trup vreun alt oscior turtit Și cum la club se mai simţea mişcare Le-am scris pe zid o groază de măscări Că tipul cel zburlit cu gura mare S-a ruşinat, când m-a zvârlit pe scări. Dragoste cu ferestre deschise de Camelia Florescu (poezia originală) Cu genele de iarbă și-așteptare Cu ochii de trifoi topit pe geam Îmi amintesc de mine în vâltoare Cum ierni tocmite aspru, răscoleam Cu neștiută verde nemurire În carnea noastră despicând poteci Îmi amintesc de mine cu uimire Cum dogoram sub pași de lespezi reci Cu umblet de stafie fără teamă Din lacrimi deschizând ferestre larg Îmi amintesc că nu eram de-o seamă Când mi-ai aprins tot lemnul din catarg Cu susur de râu alb rotind cascade Din trupuri dând simbrie și alean Îmi amintesc bărbatul cumsecade Ce m-a iubit cerșindu-mă viclean Cadrane de memorie deodată S-au răsturnat sub maluri de cuțit Și m-am surprins sfioasă, demodată Cu trupul de iubire-mpodobit Și au rămas ferestrele deschise Pe ziduri sunt doar umbre de sărut Perdelele cuvintelor permise S-au rușinat și-n dor s-au prefăcut.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate