important e să ai aer. apoi muști până la sânge
și din sfârc picură lapte altoit, alb și roșu
ca în șnurul primăvăratic

alungă Doamne gustul cărnii
și lasă-mă în crugul vieții cu amintirea sânului
către care cad, miluind pământul cu lacrima mătăniilor

departe, unde nu e durere și jale
la loc cu verdeață. la loc umbrit. de viață dorit
acolo, cerul coboară și sărută tâmplă pământului, descoperindu-se