e exact ca și când apeși pedala de accelerație până jos
și-ți simți tâmplele pulsând nebunește
ca niște bancuri de pești ce vor la suprafață
să scape din adâncurile umede
cleioase
și reci
sus înspre lumină
sus înspre culoare
sus înspre zei

muzica se lovește de geamurile mașinii
- e ca un cățel neatent -
se desface în note pe care mi le agăț la urechi
le prefer în locul cerceilor lucrați manual
expuși la vânzare duminica în piața unirii

de o parte și de alta a șoselei
câmpurile de rapiță se întind extenuate de prea mult soare
invadează treptat ambele benzi de circulație
roțile
capota
și apoi întreaga caroserie

se formează cozi imense pe autostrada A1
iar oamenii se topesc ca niște pete metalice
pe o pânză galbenă de in