ÃŽntunericul din mine
Se împletea în șuvoiae dense
Și atît de strînse
Încit porneau scîntei
Și tu primeai în plex
Lava mea
Iluminată și abandonată demiurgic

Mira-m-ai veșnic
În sobrietatea ta dematerializată

Scriu prost pentru că
Te simt ancoră pămînteană
Stîngăciile.mi sînt cîrje
Lipite de cimentul inadaptabilității

Îți ascult doar sistolele...