ceva ce îmi blochează emoțiile

răsăritul de soare iar eu într-o rochie albastră

cu toate tumorile mele maligne sub ea

pielea de conturul africii pe care zburdă

antilopele

o creștere a dorinței de viață în direcția drumurilor pe care

pleci și nu te mai întorci

intrarea în transă:

soarele învelit în rigips / ca un perete de care te izbești încontinuu

albul zăpezii în acest holocaust al durerii

//

înfig în perete un cuțit și varul cade pe jos

rochia mea albastră tremură

sunt aproape de tine / un milimetru de dorință vie și pură

cu organele mele pline de prea multă apă pe care o beau

când visez/ merg drept și mă simt învelita în ghips

lumina își întoarce capul către mine / de fiecare dată

suntem noi într-un deșert neputând înfrunta vântul

//

ieșirea din transă/ amesteci toate culorile cu sânge și mergi mai departe.