ca un animal de pradă ne pândește iubirea
smoala nopții ne suie în cănile de cafea
avem puțin plumb topit pe buze în dimineața aceasta
când ni se naște orizontul în văz

tu, ce colosal semn de întrebare...

eu sunt minciuna ce îți răspunde mirării
în dimineața aceasta adevărul e pentru îngeri
nu-n sângele nostru unit în păcate

în demiurgia clipei
existențele ne poartă corespondență cu Eternitatea,
apoi iar căzând în luturi
luptele dintre noi
emană într-o carnalitate mâine mormânt
parfumul florii lui Eros