…când din locul întâmplării s-a lipit un punct de axă
s-a rostogolit în oră cheia dintr-o paralaxă…

1.

"Când ţi-ai luat lumea-n cap
Ai mers cu şevaletul pe dig
Ai pictat un ou
Şi din ou a ieşit un pui
Nici de gâscă, nici de lebădă, nici de raţă
Nici de găină... Ghiceşti?"

La etajul I, pe partea cu strada Mircea cel Bătrân
Vă aşteaptă o oglindă mare
Acolo vă aşezaţi în semicerc
Pe două rânduri
Şi-i pozaţi pe cei din oglindă

ajungeam la Liceul Mircea
cu mult înainte de începerea orelor
umblam fără ceas şi fără încorsetare
prima întalnire cu lumea o aveam la mare

la Zorile mă aştepta, la intrare, un pescăruş
care-a primit numele de Costică
exact ca şi Nea Costică
meşterul care-a ridicat Altarul de vară
de la Sfântul Mina
şi-i duceam lui Costică-Pescăruşul
un codru de pâine
şi el îmi răspundea cu lipăitul pe asfalt
cu un râs
şi cu alte cele
legate de cărările mele

2.

Precum o ciocârlie din ora dimineţii
Dă geana de lumină pentru culoarea vieţii
În focul rugăciunii te ţine de-nceput
Când Clipa Infintă cânta de dor durut


am zis: mai jos de tine
vei regăsi un loc
în care zămislirea-i
o moară cu noroc
acolo unde răul
se încurca-n iubire
se puse sămădăul
la grea nelegiuire



Mereu în căutarea prea-sfintelor iubiri
În ale căror vise te pierzi în năluciri
În urma ta urâtul şi multele mâhniri
Rămână-n a lor neguri, uitate-n amintiri

logodit cu Unitatea imaginară,
am rătăcit împreună într-o gară,
care seamănă cu Gara de Nord,
dar în realitate era Gara de Cord
vremea miracolelor era la început
profesoara mea de violoncel povesteşte

venise dresorul la mine
cânta la niște scoici mari
frecându-le una de cealaltă
pe umărul stâng papagalul lui Alexis
striga la mine înjurături marinărești
dresorul îmi cerea să schimb ceva

3.

aici este sezonul pepenilor şi-a fumătorilor de pipă
în arome levantine, trec durerile mai bine
un fumător de pipă în lanul de tutun
adună-n vers poveste şi fumu-l face scum

chiar în clipa ce respiră, da şi nu în împăcare,
din senin străfulgerează şi despică în cărare
semn de (Y)-ci în copacul care ţine în coroană
seva dintr-o rădăcină ce se-ntinde-n zid de Annă

aici, între secunde, găsisem punct de sprijin
din iteraţii dense-n contracţii off-şi-in
sub curba integralei conturul de senin
era de-acuma-n lumea de unde un suspin
cădea pe treapta-n care-n Capernaum un om
era precum o frunză şi frunza era pom...

dincolo de întâmplarea cu a fi şi a nu fi
este locul de cărare din visare în a şti
a tăcerii punct pe treaptă. lânga ea, în contrapunct,
o armonică-n suită colorează timp defunct.




Constanţa, joi, 25 iulie, 2019