m-am așezat și am plâns
orașul
inundabil, în cartiere, înainta
muncitorește,
din epoca de aur, oamenii nu mai aplaudaseră pâinea
adusă cu elicopterul,
armatei îi revenise ca sarcină hrănirea populației.

eram ucenic în prelucrarea cuvintelor neferoase,
am învățat tot ce trebuia, să fiu bine văzut,
mi-am făcut un selfie cu păsări
în pom,
spatele zilei suferise primul atac terorist,
schije de culori amestecate la cald îmi brăzdau privirea;
ce mai rămăsese din cer nu încăpuse în fotografie.

nea victor și tanti mariana, cu mâna pe sticlă,
se certau cine să împartă
sfinților
le spuneam despre tine.

îmi erai suficientă pentru orice fel de excese,
aveam exclusivitate pe linie genealogică,
inventam un loc potrivit, nu pentru a înălța rugăciuni,
doar să-mi ușurez sufletul de păcatul ochilor,
undeva nu prea departe, cât să-mi treacă,
dar nici prea aproape, încât să mă sperie.

ciuleam urechile pentru orice sunet, mă pregăteam să-mi apăs inima,
dealul acesta pustiu atrage răul,
electrificarea țării părea un dans al strigoilor,
o parte de cimitir se oprise sub temelie,
câinii săpau la fundația gardului,
o mână de stele otrăveau
greierii
scoteau cărămizi din pământ, în șir indian,
vorbeau între ei;
numai eu puteam să mă îndrăgostesc într-un astfel de loc
jumătate sfânt, jumătate păgân.

îți umezeam buzele cu restul de apă,
limba încărcată de febră rostea lucruri care nici nu știam că
se pot întâmpla între un bărbat și o femeie,
degetele umblau prin trupul întins
din mijloc,
se lăsa când pe o coapsă, când pe alta,
la baza gâtului se adunau senzațiile ca un mușuroi de furnici
greu de împrăștiat.

mă luam după windows-ul tău fără licență,
dacă mi se întâmpla ceva, nu mă putea găsi nimeni,
sub brad, tanti mariana scria cadourile, mai puțin
ziua
de mâine
o considera falsă, din moment ce trecuse
cu toate necazurile;
îi simțeam respirația alcoolică pe hârtie, picura destul de pervers pentru
a avea scuza unui sân înfundat,
m-am făcut covrig
precum între cei patru pereți ai uterului, mă simțeam ca un embrion
inconștient de lupta pentru existență.

nea victor sughița aproape
de casă
ne-am șters transpirația de pe frunte, am scos vin,
i-am pus de băut, răsuflând ușurat,

o vreme am râs despre asta.