nu toți îngerii au aripile crescute
sunt îngeri care nu mai zboară
și-s îngeri ce-au uitat că-s îngeri

din zborul îngerilor nasc aducerile-aminte
și aripile lor în freamăt bat s-alunge-întunecimea
dar nu toți zboară în tărie și-s îngeri care-și pierd copilăria

tristeți umane săpa-n carnea de lumină
și trupul li se umple de cenușă
privești prin ei și vezi în depărtare, o altă lume dincolo de ușă

pământul s-ar sfârși în chinuri
de n-ar fi pașii lor să îi aline carnea
noi umplem zărea de cenușă, ei înverzesc cu un surâs cărarea