În târg se-anunţă des parade

E-un anotimp plin de cenuşă
Ce-mi zdruncină din hăuri firea,
Mă simt un plastic de păpuşă
Ce-n jucării şi-avu menirea.

Se anunţase-n târg paradă
De jucării destul de scumpe.
Păpuşă-ai vrut. N-a fost tăgadă
Să poţi s-alegi din cele multe.

Zâmbeam firav dintr-o vitrină
Într-o rochiţă pastelată.
Când m-ai zărit mi-ai spus ,,Regină,
păpuşa mea cea delicată!”

Eram de nouă chiar frumoasă
Cu ochii negri – mură coaptă,
Tu te jucai, iar eu voioasă
Mă bucuram la orice şoaptă.

Mă alintai la piept cu versuri
Şi-mi dăruiai, minţind, doar vise
Acum desprind multe-nţelesuri
Ale cuvintelor promise.

Când m-ai cerut spre cumpărare
Ţi-am spus că-i ruptă eticheta
Iubirii nu-i sunt de vânzare
Atunci ai coborât ştacheta.

Atât ţi-am fost…doar o păpuşă
Cu care să te joci în grabă,
Şi-n anotimpuri de cenuşă
Să minţi mereu că îţi sunt dragă.

În târg se-anunţă des parade
Eşti nelipsit, dar uiţi c-acasă
Printre oftaturi lungi şi fade
Te-aşteaptă-n ambalaj Crăiasă.

Dar de-ţi ştiam firea meschină
Ţineam la mine-o etichetă
Cu preţ enorm dintr-o vitrină
Să-ţi fi părut o desuetă…

(10 decembrie 1999)