al neființei viciu-n sânge doarme
scriind pe alb de noapte omenească
din insomnia eternul să se nască
și să se vândă pe sub mâini de karme.

aprinsă-n patimi carnea e o iască
acelorași nimicuri zise-n larme
minciuni de foc în lacrimi să se sfarme
dar adevărul încă necunoască.

în ochii tăi la mine dau citire
cum au mai spus icoanele-n bordei
și-n rugăciuni ce cresc la mănăstire.

spre dumnezeu cel tată dar holtei
cioplești un fir de dragoste subțire
ce-l poți tăia ușor, de obicei