moartea şi nemurirea
au fost răspândite de acelaşi născocitor
mi-au fost împinse cu de-a sila
înăuntru

și eu acum
împing în mine tot ce trebuie să iubesc
deși sunt la vârsta aceea
când prea puțin îmi pasă
de ce credeți voi despre mine

și dacă mă vedeți plângând pe o bancă
lângă catedrală
și dacă plânsul meu vi se pare
ieftin și nedemn și blamabil și prefăcut

și dacă urlați în cor
că n-am dreptate
aflați azi de-aici că lacrima
n-are nevoie de dreptate
așa cum nici voi n-aveți nevoie de mine
dreaptă sau sinceră sau vrednică

apoi toate astea
trec așa cum trece și luna
iar eu voi construi mai departe
pentru cea din urmă
cădere

fără să judec nemurirea voastră
sau plânsul vostru nedemn și ieftin și blamabil
și prefăcut

căci vine seara
întotdeauna vine seara
iar moartea apare de după deal
şi păşeşte încet ca o femeie mândră