eram îndrăgostiții unui anotimp timpuriu
iubeam ploile de seară și toboganele din parcurile orașului
în urma noastră
răsăreau
baloane de săpun,
bărcuțe și zmeie din hârtie duse de vânt
carusele cu cai albi și
frezii înmiresmate
eram îndrăgostiții ploii
nesătui de noi înșine și de atâta fericire...

pe atunci
nu știam că vor veni iernile grele
și ghețarii în suflet
nu știam că frumusețea florilor de cireș
poate fi mesagerul unui viscol aprig și adânc,
adânc ca moartea unei iubiri