în plină vară noaptea nu încetează să cadă

// nu, nu scriu despre moarte //

scriu despre lumina de pe străzile iașului

care strălucește ca un bec incandescent și transformă culorile

/

se vede cum asfaltul s-a facut negru

sufletele copiilor roșii

inimile noastre albastre

și roțile se învârt/ mergi în urma unei mașini ca un câine pe care stăpânii l-au abandonat

aceea e mașina în care ți-ai uitat copilăria

dar e o dulce tristețe/ eu și mici umbre trecem strada

eu și câinele meu mai așteptăm să ne ia cineva acasă

să ne lege în lanțuri / să ne dea de mâncare și apă

în plină vară pe străzile iașului oamenii s-au transformat în fantome

mașinile trec prin ele

și tot ce rămâne sunt glasurile noastre care strigă după fericire

// în copilăria noastră visele se închideau noaptea. /