pe străzile burgului
ochi de chihlimbar și rubin ne pândesc din sânul fiecărei frunze pașii mărunți
noi înșine suntem mărunți
neimportanți
pelerini prin lutul pământului de la naștere până la moarte
toamna ne numără durerile, facerile, zidirile
suntem martorii unui perpetuum mobile construit din
oase și sacâz,
vibrații,
cuvinte și tălmăciri
condamnați la visare și anesteziați de rugina
care mai conturează un rid frunții, o nervură frunzei
suntem datori cu încă o moarte în toamna care a venit