întâmplătorii îngeri țipă-n vicii
îți suie-o rugăciune din țigară
a ceartă țuica strică pacea rară,
ci uneltești cu sfinți spre zbor indicii.
și clipe-n mâine ți se-adăugară
mereu în sân cu timpul, șarpe-al fricii
zidind pe calea albă edificii,
de cuget noapte-n insomnii de ceară.
păcatul din iubire sânge soarbe
îmi ești în carne foame nălucind
din setea ta izvoare se desprind
pe gură dându-mi vorbe, stihuri oarbe.
da-n urmă-s toate de mormânt nărav
cu Dumnezeu în piept și-n vis zugrav