domnule om
zarea e stinsă

într-o zi de glorie
marele meșter te-a făurit
într-o inspirație de moment
sau
într-o zi de plictiseală
suflând peste umerii tăi de lut
o existență ambiguă

domnule om
zorii se nasc otrăviți
încotro te îndrepți
în dumnezeiasca ta înțelepciune
dacă aviditatea din tine
preface în cenușă albă castelul
rotund
în care
vietățile cerului și ale pământului
vulturii
și leii de mare
și caprele
își potolesc foamea
atât cât să mai prindă o zi de seninătate
înainte de marea întâlnire
cu orizontul

domnule om, unde mai este grația divină,
capodopera,
misterul luminii
dacă în lăcomia ta ai stins zarea
sub pleoape de granit
în fumul înecăcios
al viselor arse?

domnule om,
domnule meteor,
domnule atomic,
-sic transit gloria mundi!
lasă apele lumii
în voia nisipurilor,
tu,
prefă-te măcar pentru o secundă
în uitare