Ne topește soarele speranța si viață,
Asa cum vara transformă în apă gheața,
Omenirea l-a dezamăgit,
Nebuniile firii ei nesfârșite
Ca pomii primavara au înflorit,
Puterea lor haotică totul a cucerit...
Oare, e început de sfârșit,
Sau se vrea ars răul de pe pământ?
Mâine ce ne rămâne?
Pacea unei lumi mute
Înotand în dezamagiri irecuperabile,
Căutând disperată amintiri frumoase
În praful trecutului liniștit
sau în prezentul de neimpliniri bântuit,
Speranțele de viață s-au blocat înclinînd spre dezamăgiri?

O,lume frumoasă si plină de daruri divine,
Ce mult ai avea de trăit!
Dacă cumpătarea firii omenești s-ar trezi senină ca soarele dimineții
Cu speranțe aurii spre infinit.

24-08-2019