Cine dintre noi nu se teme
și privește cu nepăsare înainte
când sabia este deasupra capului
și poate să cadă ori nu?

Fără nicio îndoială
de aceea ne pândesc pe la colțuri
și apar oricând din umbra întâmplării.

Când posibilități nu sunt să înțeleg ascunsul
iar dileme se înlănțuie în minte,
de învăț să tac fără să vreau
și strig în van că exist.

Întunericul capătă putere
care nu se macină ziua
și strigătul meu în pustiul de nisip
nu se aude.