agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 641 .



vals interzis
poezie [ ]
Iubire cu lămâie și sare

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2019-09-09  |     | 



da
între timp te-am mai confundat
cu unul... cu altul
n-am găsit acel sem distinctiv
totul se reducea la genul proxim
acele suprapuneri creând iluzia omogenității
în universul haosului

aveați același mod de a problematiza
de a face tabula rasa aplicând principiul
neglijabilului
or, Iubirea nu poate face abstracție de.

...aceeași nerăbdare neînțeleaptă și fuga de sine
ca de un sol infertil-păcătos căutându-și salvarea
în forța de sacrificiu a altuia

*
să fi fost vina facebook-ului uniformizator
lașul ahtiat să funcționeze
pe seama slăbiciunilor unora
cu orice preț găsindu-și
acele pretexte elementare
sau poate o nemulțumire ascunsă
dorința mea de a ajunge
până la capătul adevărului

....numai nostalgia poveștii nescrise
încăpățânarea Femeii
neconcepând un refuz al destinului


*
te-a iritat imprevizibilul meu
obișnuit ca tu să fii surprinzătorul
și dramul de luciditate în plus
într-o lume deprinsă să ființeze
cu lumini de avarie

uneori am căzut pradă fantasmelor
am dat un strat de invizibil peste realitate
m-am complăcut o vreme
o străină se strecura
fără măcar să bată la ușă

cochetând cu manierele elegante
m-am scuturat:
am invitat-o frumos afară

*
venea septembrie
sentimentele se coceau
suportau creșteri succesive
luate din habitatul primar
se acomodau la o densitate personală
nici o lumină nu era îndeajuns de stridentă
ca ele să reclame întunericul

m-am dat într-o parte și am știut:

ca să valsezi Șostakovici
trebuie să te poți privi adânc în ochi
fără să rişti o orbire.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!