agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-09-09 | |
Toamna mă așteaptă întotdeauna cu vânt fără aripi,
cred că seara grădinii e ruginită de arome, fără păsări exuberante păstrează un fel de tristețe pusă la învechit. Nu cunosc o altă îndestulare mai diversă care mă trage de mâini să strâng pentru iarnă și eu ca un greier pătimaș fac degustări de băuturi până-mi cade scripca în somnul uitării, de mă limpezesc doar cu câte o lacrimă de vin. Te rog și pe tine, să vezi aurul topit în pahare. Dar tu rămâi cu gândurile curate și ochii țintă la semnele care se joacă pe cerul spumos, privirea nu se pierde ci se încarcă de semnificații despre modul cum noi ne includem în natură. Bate la ușa din spate a toamnei un frig din ce în ce mai rece, adunat de pe drumuri și noiembrie împrăștie totul cu dușmănie fără să-l oprească nimeni. Pe vremea asta Dumnezeu îmi coboară-n cuvinte și ploile se țin legate unele de altele cu frânghii de ceață, nu pot răspunde la provocarea de a scrie de parcă am rămas în tabloul estompat de peste deal peste care soarele se grăbește să treacă pe sub nori. E frumos de visat cu ochii în depărtare într-un cadru în care nici nu exist , ci mai degrabă m-am împotmolit în necuvinte din care nu pot să scap decât absorbit de liniște. Pare ușor să străbat lumea când ea e totuna cu mine și-mi sosesc caii înaripați cu zăpada la poartă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate