știu numai că te-am


confundat în mod constant
cu prințul oferindu-mi cosmosul
per pedes apostolorum

că am închis ochii ca de gâză intrată
de fiecare dată când ceața primea somații
din dreptul femeii angoasate

am simulat paradisul
vecinătatea lui Dumnezeu
m-am arătat lumii chiar și cu
Pasăre Măiastră

am tastat îmbrăcată frugal
aproape goală riscând oprobrii
privarea de demnitate
am ignorat viruși potențiale zăpezi...
să nu care cumva
în absență
fericirea s-o ia la goană

ți-am pus o parte însemnată
din concepțiile mele afective
am împins cât colo
convingerile-ți mult prea individuale
ca o alchimistă
doar ca o îndrăgostită
am făcut aliajul rezistent
la apocalipsă

în sfârșit

am intrat în condurii Cenușăresei
și-am compus tămăduitor
poem minuscul
pentru 2 degete retezate
și picătura de sânge
insidios prelinsă
pe o tulpină de iarbă îngustată

am fost surdă și oarbă
am dat cu pietre în realitate
clamându-ţi demiurgitatea


acum că m-am trezit


lasă-mă
să-mi amintesc
până la capăt!