Nu trebuie tulburate apele

Și-a țesut sub învelișul gândului cuvântul,
un fel de tăcere care așteaptă răspuns.

După ce s-a sedimentat iubirea și ura
nu trebuie tulburate apele,
lumina pătrunde înțelesul și-l urcă pe scară
mulți se vor chinui să-l atingă.

E o bucurie ce se risipește în oameni,
o bunăvoință însoțită de mulțumire.

El nu mai fuge,
voința-i se zbate pentru statornicie
și-i crește sentimentul că-și aparține.

În afară e o lume străină.

În lume te zidești viguros cu rădăcini
niciun vânt nu te înclină.