Când n-am știut ce să mă fac
m-am făcut om bun la toate,
singur mi-am dus crucea pe umerii goi
și singur m-am zidit în cuvânt
așa cum sunt
potrivit la toate cheile.

Cei care nu m-au iubit
n-au știut ce fac
și nici n-au înțeles cursul vremii lor,
s-au pierdut în absurdul situației
lipsiți de intuiție și mai ales de idei.

Între mine și ei este hăul peste care nu trece niciun pod,
doar întunericul se grăbește să coboare mai devreme
și ceața se ridică cu greu.

Ochiul nu mă înșală dar gura vorbește multe
și mâinile ascultă de suflet
și-mi pun gândurile în ordine
pe portativul inimii tale.