senin mi-e-n suflet chinul cărnii, Doamne
că răni ființa îmi îndestulează
în lut umbros să-mi dai puțină rază
în noaptea vieții, sub argint de toamne

din bezne-a fi iertarea-mi du la Tine
că frig de timp în sânge îmi pătrunde
pe unde azi de ieri deja-s secunde
și strig albastru-n duhului retine

că nu-i nimic luminii Tale-ascunde;
poem de preacuvinte genuine
de reazem am în clipele-n ruine
citind Poeții ce-s în veci pe unde...