aș renunța la mesele lungi
la care oamenii stau față în față
vorbind despre motoare defecte,
scutece, pastile, diete, colivii
vidul cumplit din platou
“strange fruit” cânta billie holiday
și duminica se auzea tot mai trist
mâine va fi mai simplu
dar acum simțim cum nisipul fin
se prelinge nestatornic în palmă
mâine nu ne vom gândi la nimic
dar până atunci unde păstrăm
o pasăre stranie și incomodă
încât, dacă o vom elibera
să ne urască pentru totdeauna?