cum urcam strada întins către tine
cu o bucată de cer într-o mână
în cealaltă țineam strâns
ca pe o ghioagă griful chitarei
eram hotărât să-ți cânt ceva despre mine
de obicei îmi plăcea să zdrăngăn în singurătate
balade rock din deceniul șapte
sau să urlu beat cât mă ținea gura
blowin' in the wind, paranoid sau aleluia

cum munceam toată ziua la nemișcarea mea
ori la sudoarea ce îmi aluneca fragilă
de-a lungul spinării
și cum oboseam doar privind
cum îmi crește încet încet laba piciorului stâng
acum pe sub mine se întâmplă marșul schilozilor către turn
și nu-mi face bine mă ascund în spatele ploii și plâng
și unde o jumătate de umbră mi-a rămas în urmă
iar cealaltă jumătate s-a ridicat la cer
fără să știu

cea mai frumoasă femeie din lume
e de la mine din sat
are părul lung fustă verde și sandale
și zi de zi paște vacile oamenilor pe islaz