Cascadă -izvor de patimi grele...
În lumea asta plină de dor...
Cu toții sunt veștejiti de putere,
La rând suflete bune stau și mor.

Să nu spui lumii a ta durere,
Te vor vorbi și te vor blama.
Mai bine suferi în tăcere ,
Decât să îți faci rău cu mana ta .

De ai sa ceri o îmbrațișare,
Sau poate-o vorbă bună să auzi,
Te vor privi cu nepasare ,
Vor rade cu toții pe ascuns

De ai să strigi cândva după-ajutor ,
Vor râde toți de strigătul tău.
Te vor privi râzâmd cum mori ,
Apoi vor spune că le pare de rău.

Primordiala-i acum indiferența
Si cum sa stingem soarele de tot !
Un suflet nu-și mai arată esența
Și ajungem sa avem inimă de robot!

Ne călcăm în picioare unii pe alții,
Și apoi ne dam că suntem mari eroi
Ne lăudăm că suntem ca frații
Dar ca și câinii ne mâncăm între noi.

Nu mai lupta pentru onoare..
Oricum ea nu există în astă lume..
Când toți răbdăm pentru răbdare,
În zilele grele ce ne lasă urme.