Femeia
pasăre trebuia să fie,
să zboare
în preajma lui Dumnezeu.
Dar Dumnezeu
aripi nu-i dete.
Atunci bărbatul veni.
O sărutase mult,
mângâind-o pe umeri
unde trebuia să răsară
cele două aripi,
astfel, prefăcând el singur femeia
în pasăre.
Femeia
putea să zboare acum.
Zburase mai sus chiar
de aburii trupului ei
fierbinte.
Dar coborâse repede
pe umărul bărbatului,
o trăgeau la pământ
sărutările
rămase pe umeri,
petele pământii de pe față
și pântecul ei
crescând auriu și rotund
ca pita.
Și ea
nu se mai dezlipi
de umerii lui.
Și-atunci bărbatul
ceruse să zboare-mpreună
cu aripile ei.