Am savurat toată toamna ce mi-a stat în cale
Cu nuci, ardei și castraveți în floare,
Am sorbit mustul cel fără de leac
Am privit soarele cu armonii de frac.
Tu toamnă ce abunzii în flăcări
Te pierzi în totul totului pustiu
Te-ncarci cu aripi de amor pe-alocuri
Dar porți și-n suflet el focul cel viu.
Tu toamnă la apus de vreme
Te rătăcești pe drumuri fără de popas
Și te adapi din simple efemere
Trupuri ce s-au pierdut la bun rămas.
E toamna faldicelor gânduri
Pe care el poetul le adună
Te caut demn adesea printre rânduri
Fără ca tu să semeni vreo furtună.
E toamnă-n el tot Universul
Nimic nu se aseamănă cu ea
Pierdut de timp este și ghiersul
Avem ce nici amorul pur nu mai spera.